Prima pagina > Cultura > MUZEUL DE ARTA

MUZEUL DE ARTA

                Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie aflată în subordinea administrativă a Consiliului Judeţean Cluj şi în subordinea ştiinţifică a Ministerului Culturii şi Cultelor, este una dintre cele mai prestigioase instituţii muzeale cu profil artistic din România. Ca instituţie publică de cultură aflată în serviciul socieăţii, acest muzeu colecţionează, conservă, cercetează, autentifică, comunică şi expune piese de artă plastică şi decorativă din patrimoniul real şi virtual. Funcţiile principale ale Muzeului sunt: cercetarea, constituirea şi conservarea patrimoniului; autentificarea,  evidenţa, protejarea şi punerea în valoare ştiinţifică şi expoziţională  a patrimoniului în scopul cunoaşterii celor mai valoroase piese de artă plastică şi decorativă şi educarea   publicului în spiritul valorilor etice şi estetice.
                  Muzeul  a beneficiat, încă de la constituirea sa, de  unele fonduri patrimoniale mai vechi: o mică colecţie de artă provenind din fondurile fostului  Muzeu Ardelean şi, mai ales, colecţia Pinacotecii „Virgil Cioflec".  Alcătuită cu pasiunea şi competenţa cunoscătorului capabil să preţuiască valorile consacrate, (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) şi să susţină cu clarviziune afirmarea talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Iosif Iser, Rodica Maniu, Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Vasile Popescu, Jean Al. Steriadi, Lucian Grigorescu, Oscar Han, Cornel Medrea), colecţia Virgil Cioflec reprezintă şi astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului Naţional de Artă Cluj. Amplificarea fondului patrimonial al muzeului s-a realizat în anii care au urmat înfiinţării lui, pe seama unor transferuri, donaţii şi achiziţii. Operelor de artă transferate de către Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Artă Bucureşti şi Administraţia locală (Barbu Iscovescu, Constantin David Rosenthal, Teodor Aman, Gheorghe Tătărăscu, Gheorghe Panaitescu Bardasare, Carol Popp de Szathmary, Ion Andreescu, Karl Storck) li se adaugă un fond însemnat provenind de la Filiala Cluj a Academiei Române (1971).  Cuprinzând piese importante de artă din Transilvania (pictori necunoscuţi din secolele al XVIII şi al XIX-lea, Franz Neuhauser, Joseph Neuhauser, Franz Anton Bergman, Koreh Sigmund, Szarthmary Gati Sandor, Simo Ferenc), acest fond a contribuit substanţial la conturarea unei fizionomii particulare a patrimoniului. Activitatea de cercetare desfăşurată de-a lungul anilor de către specialiştii muzeului, valorificată prin studii şi expoziţii retrospective de anvergură, a introdus în circuitul artistic naţional personalităţi de seamă ale artei din Transilvania: Elena Popea, Alexandru Popp, Pericle Capidan,  Szolnay Sandor, Tasso Marchini, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Emil Cornea, Nagy Albert, Teodor Harşia, Fulop Antal Andor, Alexandru Mohy, Georgeta şi Constantin Ticu Arămescu, Ion Sima, Petru Feier, Anton Lazăr, Walter Wiedmann, Bene Jozsef, Letiţia Muntean, Coriolan Munteanu, Friedrich Bomches, Sabin Nemeş, Nicolae Agârbiceanu, Valer Chende, Egon Marc Loevith, Constantin Lucaci. Aceste retrospective au determinat donaţii importante ale artiştilor şi familiilor acestora precum şi din partea unor colecţionari de artă. Cercetarea a direcţionat şi un program de achiziţii orientat prioritar spre evidenţierea creaţiei artiştilor originari sau activi în spaţiul intracarpatic (Aloisie Hora, Mişu Popp, Venceslav Melka, Sava Henţia, Simion Corbul-Hollossy, Octavian Smigelschi, Dimitrie Cabadaiev, Nagy Istvan, Sabin Popp, Aurel Popp, Hans Eder, Hans Mattis Teutsch, Virgil Fulicea), dar şi spre completarea patrimoniului de artă veche (icoane din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea) şi de artă modernă românească (Gheorghe Petraşcu, Francisc Sirato, Ion Theodorescu-Sion, Alexandru Phoebus, Corneliu Mihăilescu, Ziffer Sandor, Thorma Janos, Corneliu Baba, Ion Georgescu, Ion Jalea, Ion Irimescu, Dumitru Ghiaţă, Ion Ţuculescu). Astfel constituit, patrimoniul deosebit de valoros al muzeului cuprinde colecţii de artă românească şi universală (pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă sec. XV- XX), Expoziţia permanentă a muzeului (Galeria Naţională) prezentă selectiv colecţiile de pictură şi sculptură românească celelalte colecţii, conservate şi cercetate de către specialiştii muzeului, fiind valorificate succesiv în cadrul unor importante expoziţii temporare patrimoniale.

                  Galeria Naţională a fost reformulată periodic (1952, 1956, 1965, 1974, 1996), reflectând semnificativ, în fiecare ediţie, atât dinamica creşterii patrimoniului şi afirmarea unor noi exigenţe muzeografice, cât şi stadiul cercetării patrimoniului, în corelaţie cu dezvolarea studiilor generale de istoria artei româneşti.

                    Galeria Naţională, deschisă în 29 de săli de la etajul clădirii, etalează 271 de piese de pictură şi 42 de piese de sculptură selectate riguros din patrimoniul Muzeului, propunând o prezentare coerentă (atât sub raport cronologic, cât şi sub raportul filiaţiilor stilistice), a cinci secole de artă plastică naţională, cu un accent caracterisic asupra artei din Transilvania (şi cu deosebire din centrul artistic Cluj) şi cu o evidenţiere expresivă a multiculturalităţii proprii spaţiului intracarpatic.
 Calităţile acestei expoziţii permanente, cât şi a ansamblului de activităţi pe care le desfăşoară Muzeul au determinat nominalizarea Muzeului de Artă Cluj-Napoca pentru prestigiosul Premiu al Muzeului European al Anului - EMYA, 1997.

                  Muzeul organizează expoziţii temporare de anvergură în cadrul unor programe vizând cunoaşterea aprofundată a parimoniului muzeal real şi virtual şi introducerea unor artişti, îndeosebi din Transilvania sau din centrul artisic Cluj-Napoca, în circuitul artistic naţional prin mari expoziţii retrospective; valorificarea unor  colecţii care nu se pretează expunerii permanente (grafică); expoziţii tematice şi stilistice; expoziţii personale şi expoziţii realizate în colaborare cu instituţii de profil cultural-artistic din ţară şi din străinătate. Dintre cele 53 de expoziţii temporare menţionăm: „Pictură modernă românească lucrări din colecţia Muzeului Memorial „Octavian Goga” – Ciucea şi piese inedite din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, „Atelier de gravor”,, retrospectivele Alexandru Păsat - sculptură şi Alexandru Cristea – pictură; expoziţiile tematice „Bistriţa oraş inefabil – Între alb şi negru”(pictură şi grafică), „Artele focului”(ceramică); expoziţiile personale Cristian Opriş, Bogdan Vlăduţă, Maria Balea, Mariana Bojan; expoziţie de pictură, sculptură şi scurt-metraj, Benjamin Moreno-Venezuela colaborare cu Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca şi Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela, Expoziţia de sculptură „Vraja Plastică” - Kerényi Jenő (Ungaria), colaborare cu Galeria Körmendi-Budapesta (Ungaria), Expoziţie de ceramică Scharammel  şi Andrea Szőcs- Ungaria.
                O importanţă deosebită în cadrul activităţii muzeului revine activităţii cultural-educative, manifestările ei specifice, cu caracter frecvent interdisciplinar, desfăşurându-se în cadrul unor programe coerente, prin parteneriate cu instituţii de învăţământ şi cu numeroase instituţii şi asociaţii culturale din ţară şi de peste hotare.

                     Clădirea muzeului, cunoscută sub numele Palatul Bánffy din Cluj, este un edificiu reprezentativ pentru arhitectura barocă civilă din Transilvania, edificiul deschizând la Cluj tema palatelor şi a caselor nobiliare baroce. Edificiul a fost construit în perioada anilor 1774 - 1785 ca reşedinţă privată a contelui Bánffy György, (guvernator al Transilvaniei), de către arhitectul german Johann Eberhard Blaumann. Apartenenţa stilistică  a monumentului la stilul baroc central-european nu exclude, însă, prezenţa unor trăsături (echilibrul, ponderea maselor de arhitectură şi temperarea exuberanţei decorative) ce ţin de tradiţia locală, persistentă, a Renaşterii.
                        Palatul Banffy a fost atribuit Muzeului de Artă Cluj în anul 1956. Restaurările succesive, realizate începând din 1962 şi încheiate practic în anul 1974, au respectat structura şi elementele decorative originale, adaptând în acelaşi timp clădirea la funcţia de muzeu. În prezent este finalizat Proiectul de restaurare generală - cu refuncţionalizarea edificiului, în funcţie de anvergura actuală a activităţii instiuţiei, secţiunea de restaurare generală a monumentului fiind înscrisă în Programul Operaţional Regional, Axa prioritară 5, domeniul major de intervenţie 5.1.